azi s-a nascut o idee...
azi a murit un vis...
azi m-am simtit trist...
azi...e pe trecute.
azi mi-am pierdut identitatea.
azi, dupa mult timp mi-am dat seama, ca nu am putut sa ma mai pierd in lucrurile marunte din jurul meu.
azi mi-am dat seama ca eu...defapt ca timpul trece sapand urme adanci in sufeltul meu.
e liniste....e atat de cruda....linistea din jurul meu.
azi...e pe fuga...si maine va fi la fel.
nu va mai exista niciodata!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
Mai draga Victor,
Mi-a placut ultimul post dar tre' sa recunosc ca n-am prea inteles cateva chestii: adica chiar la inceput-azi a murit un vis, azi s-a nascut o idee. N-am prins legatura dar... ma rog.
Si treaba cu pierdutul identitatii. Pai daca ti-ai pierdut identitatea nu vad ce rost mai are sa vorbesti de lucrurile din jurul "meu" imediat dup-aia. Si hai sa zic...ca asta mai e cum mai, dar cum ramane cu sufletul "meu" pe care...se pare ca inca il ai:).
Sper sa nu te superi pe mine prea tare da ce sa-ti fac daca mi-ai dat adresa ta de blog:)
mersi razzvan:).
nu ma supar...doar sunt idei ce se aglomereaza la un moment dat si apoi...le scriu. uneori pentru mine au un curs, poate din afara se vede doar un amalgan de ganduri!
Mai draga Razvan,
(cu citat)nu te cunosc, dar mi se pare cel putin ciudat sa critici asa ideile unei persoane; e tentativa lui Victor de a transcrie o parte din gandurile lui si gandurile nu au logica, nu se supun unei ordini rationale cunoscuta de toata lumea ; ideea era sa prinzi sau sa-ti dai seama cat de cat de starea lui de spirit (parerea mea)
cat pt tine Victor, capul sus! poate de acolo de sus lucrurile vor parea/fi ma frumoase :)
Si eu care credeam ca putin umor nu strica niciodata. Cat despre criticat, iarasi nu m-as fi gandit ca poate strica vreodata. Acum ce sa zic, daca lipsa de logica si de ratiune au devenit un standard, eu ma retrag.
Din fericire, din cat il stiu eu pe Victor, e deschis la sugestii:)
P.S. faza cu "gandurile nu au logica" a fost geniala. Esti sigura?
adica, pardon, *lipsa...a devenit un standard.
ooo, da!!!
mie imi spui ca sunt acida si rea! bine, ceea ce se vede nu e in nici un caz un amalgan de ganduri(gandurile nu se vad, din cate stiu...poti sa ma contrazici, desigur)... eu vad o insiruire de cuvinte care uneori ma... ma opresc aici. :)
poti sa te opresti unde vrei...nu te opreste nimeni sa te opresti...si nici nu te poate obliga nimeni sa continui, deci...faci ce iti doreste inimioara;)
Nu pot sa ma pronunt in legatura cu momentul/locul in care te opresti dar totusi gandurile se vad. Adica ori cuvintele reprezinta ceea ce gandesti, caz in care le vezi in sens metaforic asa cum vezi daca cineva te iubeste sau nu in functie de ce face-asta reprezentand ceea ce simte. Sau cuvintele nu reprezinta nimic, caz in care sunt ceea ce persoana respectiva gandeste, pentru ca nu gandesti decat in cuvinte (intr-un anumit limbaj). Si in acest caz vezi gandurile exact asa cum sunt gandite, in limba in care sunt gandite si exprimate. Oricum le vezi.
aici trebuie sa te contrazic, Razvan... vedem expresii ale gandurilor, dar niciodata nu le vedem pe ele, nici macar atunci cand ne trec prin propriile capete :)
Da, am inteles ca asta e parerea ta de la primul post. Eu am vrut doar sa scot in evidenta ceea ce e continut implicit in ceea ce zici tu. Nu vad ce te-ar opri sa-ti duci gandurile la concluzia logica in afara de convingerea, arbitrara, ca gandurile sunt un fel de entitati misterioase care-ti trec prin cap.
E o chestiune de viziune. Si eu am inteles pozitia pe care te plasezi de la inceput, insa m-am incapatanat sa te contrazic, poate n-a fost o miscare coerenta, avand in vedere ceea ce scriu acum. Cunosc si fata si reversul problemei, nu e vorba de ignoranta, e alegere. Aleg sa cred asta fiindca varianta pe care mi-o propui tu(si multi altii inaintea ta,cu mai multa autoritate poate) nu ma satisface pe deplin, e pertinenta ce-i drept, insa nesatisfacatoare, pentru mine ce-l putin. Deja ma enerveaza sa scriu comentarii la postul asta, asa ca daca imi mai dai un raspuns nu te astepta sa mai raspund aici. Pe curand!
yummy, ce dezbatere angajata a declansat amalgamul tau de ganduri ;)) tind sa fiu de partea lui razvan, si totusi... ideile isi permit sa nu aiba a face cu visele, deci nasterea unor idei si moartea unor vise ar putea avea sens. identitatea unui om e ceea ce vad ceilalti, din exterior, so, ceea ce e ascuns in tine isi permite sa mai vada lucrurirle din jurul sau, acel "meu" pe care-l subliniaza Razvan :)Si la urma urmei, nici cuvintele si nici gandurile nu reprezinta sau prezinta totul; sadic, reusim mereu sa dam nuante si sa schimbam milimetric realitatea, preferand sa ne ascundem sau sa parem pur si simplu, ca suntem "bine" ori "rau"; asa ca ceea ce se percepe, e o chestiune de nuanta. eu prefer sa nu fac felul asta de analogii, ceva se naste, altceva moare, ceva dispare, altceva apare - ma limitez a le constata separat pt ca faptul ca se implica unul pe altul .. nu mi se pare fairplay.
Trimiteți un comentariu